joi, 11 august 2016

Când iubești un om

Care este lucrul după care tânjim cu toții cel mai mult? Care sunt cele mai adânci dorințe ale inimilor noastre și ce ne face să simțim că trăim cu adevărat? Dragostea..
Când iubești, totul în jurul tău se schimbă și parcă prinde o altă culoare, sau cel puțin culorile ce-ți păreau spălăcite devin vii și țipătoare. Suntem cu toții în căutarea după acel ceva mai mult, iar de multe ori în căutările noastre se întâmplă să mai și greșim, să ne lovim cu capul de câte o piatră. Știu, e greu și dureros când se întâmplă asta. Dar nimic, nici o piedică și nici o decepție nu ar trebui să ne oprească din căutarea după acel ceva al nostru:)
De multe ori ne pierdem speranța și ne spunem nouă înșine că pentru noi nu există cineva special, că totul e în zadar și că poate toată viața vom rămâne singuri. Dragii mei, nu vă pierdeți speranța! Mai devremeu sau mai târziu, Dumnezeu va aduce în viața ta persoana care-ți va fi alături până la capătul vieții. Până atunci nu pierde vremea oftând a amărăciune, ci pregătește-te pentru vremea când vei fi căsătorit/ă. Umple-ți timpul cu alte gânduri, afară de acelea gen ”nu mă voi căsători niciodată”. Învață să faci și altceva de mâncare, nu numai cartofi prăjiți. Pregătește-te pentru o viață de slujire. Nu aștepta totul să-ți vină pe tavă, ci adu tu totul pe tavă. 

Când iubești, ceea ce îți vei dori cel mai mult va fi binele celuilalt. Nu va mai fi vorba numai despre tine, ci mai degrabă despre ce-i face bine celui pe care-l iubești. Dragostea nu e ușoară. De multe ori vor veni în relație tot felul de provocări și greutăți cărora va trebui să le faceți față cu înțelepciune. Nu ne înecăm la primul val și nu ne lăsăm nicidecum mreajă despărțirii când bate un vânticel ici-colo. Dumnezeu aduce în viața noastră persoana potrivită, cea pe care am așteptat-o și pentru care ne-am rugat, DAR noi suntem aceia care o vom păstra pentru totdeauna în viața noastră. Dragostea cere efort și de multe ori sacrificii, iar asta nu ne va cădea bine întotdeauna. Este atât de ușor să renunțăm la celălalt când lucrurile nu ies așa cum ne-am dori noi, când mai avem de așteptat până-l vom vedea(asta în cazul unei relații de la distanță), sau să fim atât de încăpățânați și să nu ne cerem iertare când i-am greșit celui pe care-l iubim. 

Dragostea adevărată este pusă în fapte, în fiecare moment a fiecărei zile din viața noastră de acum încolo. Nu vom avea niciodată pauză de la iubire. Nu ne vom putea lua niciodată vreun concediu special în care să fim scutiți pentru o vreme de la a mai iubi omul pe care-l avem în dreapta noastră. Când iubești, o faci până la capătul vieții tale. E tare frumos să iubești. E și dureros uneori. Dar dragostea le suferă, le crede, le acoperă... pe toate! Dumnezeu te va binecuvânta cu omul pe care-l vei iubi până la sfârșitul vieții tale și va fi frumos.
E minunat când El îți încredințează un suflet pe care să-l iubești tu. Un suflet pe care să-l ai lângă al tău și pe care să-l îngrijești cu tot dragul tău și niciodată să nu te saturi din a-i descoperi comorile tăinuite acolo. Când iubești, cauți binele acelui om, fiindcă știi că dacă lui îi este bine atunci îți va fi bine și ție.
Dragostea... cu toții vom avea parte de ea, dar până atunci să ne pregătim să o întâmpinăm așa cum se cuvine :)

Imagine: pinterest

vineri, 8 iulie 2016

De ce trebuie întotdeauna să-i rănim pe cei pe care-i iubim?

Am primit de multe ori în viață ocazia de a răni pe cineva, de a-i frânge inima în bucăți și de a a pleca apoi de la locul ”accidentului”. Am fost chiar tentată uneori să văd cum ar fi să rănesc inima cuiva, cum m-aș simți dacă i-aș spune niște cuvinte care ar răni ca străpungerea unei săbii. În loc de a da drumul unor cuvinte care știam că ar fi găurit practic inima cuiva, am ales să îmi înghit vorbele. Pentru că trăiesc într-o lume în care a devenit un hobby al multora să frângă inimi, apoi să dispară și să se facă nevăzuți, pretinzând că nu au făcut nimic rău. Trăiesc într-o lume în care e mai ușor să spunem tot ce ne vine pe buze, în loc de a trece prin sită cuvintele și abia apoi să vedem dacă într-adevăr persoana aceea trebuie să audă pledoriile noastre. Știu cât de ușor poate răni un cuvânt și mă feresc foarte tare de cuvintele-săbii, fiindcă știu cât de tare doare când cineva îți frânge inima prin vorbe. Una dintre cele mai mari temeri ale mele este să nu rănesc cumva omul pe care-l iubesc cel mai mult pe lume. Îmi este atât de teamă, ca nu cumva într-un moment de slăbiciune, să-l săgetez cu vorbe grele și să-i las inima ciuruită. Aș fi terminată dacă i-aș face asta.

Mi se pare ciudat pentru că de fiecare dată când încercăm să-i facem rău cuiva, fie printr-o atitudine sau prin vreo vorbă, sfârșim în primul rând prin a ne face rău nouă. Fiindcă nu poți să te simți prea bine când ești pornit să rănești un om pe care-l iubești. Nu voi uita niciodată citatul dintr-un roman de-al lui Lynn Austin: ”De ce trebuie întotdeauna să-i rănim pe cei pe care-i iubim?”  Adevărul este că nu avem prea multă dragoste în noi pentru omul acela, când în mod repetat îl rănim și-l tratăm ca pe un gunoi. Au fost atâtea momente când acest citat îmi revenea în minte de fiecare dată când supăram o persoană la care țineam și pe care o iubeam, iar atunci îmi era atât de ciudă pe mine fiindcă făcusem sau zisesem vorba aceea interzisă! Fiindcă făcusem un rău unui om pe care-l iubesc și de ce nu m-am putut abține atunci?! Îmi repet că sunt doar un om simplu și plin de slăbiciuni care mă conduc câteodată, dar asta nu îmi este îndeajuns ca să mă facă să mă simt mai bine.

Dumnezeu ne dăruiește oamenii ca să-i iubim, nu ca să-i rănim cu intenția! Ne dă părinți pe care să-i cinstim și să-i ascultăm, ne dă frați și surori pe care să-i avem cei mai buni prieteni (nu cei mai mari dușmani!). Ne dă un soț, căruia să-i gătim și să-l așteptăm nerăbdătoare în poartă cu un zâmbet larg pe față și cu kilometri infiniți de iubire în inimă numai pentru el. Ne dă copii să le oferim tot ceea ce avem mai bun și frumos din noi. Dumnezeu ne dă totul... iar noi... atât de puțin putem oferi? Numai vorbe amare și grele, numai atitudini de ”lasă-mă-n pace”, numai o casă mizerabilă pentru soț și o atitudine de nerespect? Uau.... rămân uimită de cât de jos ne târâm câteodată, pentru că așa e mai ușor, când am avea aripi ca să zburăm. Dumnezeu ne dăruiește totul, iar noi ce-I oferim înapoi? Știu, El le are pe toate deja și ce oare I-ar mai putea trebui? Dar eu Îl simt când zâmbește atunci când avem dragoste între noi, când în loc de a răni o persoană, alegem să o iubim cum putem. Știu că El ne cere să iubim.. asta e ceea ce Îl face fericit. Și dragostea chiar este răspunsul multor probleme. Nu vreau să rănesc oamenii pe care-i iubesc. Nu vreau să le izbesc inima de pereți cu vorbe înțepătoare, nu vreau să fiu rea cu oamenii, nu vreau nimic din ce otrăvește sufletul. Tu ce îți dorești?

Imagine: pinterest

marți, 31 mai 2016

Adevăratele bogății ale vieții

Viața este atât de scurtă, dragii mei. Cu toate că noi avem de multe ori impresia că suntem veșnici pe acest pământ și simțim că avem lumea la picioare, putem cădea atât de ușor de pe piedestalul pe care ni-l ridicăm singuri din iluzii și lucruri puerile. Da, suntem tineri și putem face tot ce vrem noi, fiindcă avem toată viața în față să ne cumințim, dar nimic nu este sigur. Zicem că ne putem certa cu oamenii, deoarece va fi un timp și pentru împăcare. Credem că dacă ținem ranchiună și resentimente în inima noastră va fi mai bine pentru noi... dar vor veni anii când vom regreta clipele irosite în neiertare, ură și amărăciune. În loc să ne străduim să fim plini de afecțiune, noi devenim tot mai reci și ne retragem fiecare într-un univers singuratic creat de noi. Viața ajunge să ni se pară o corvoadă, zilele devin un chin și sufletele ni se vor îneca de la nepăsarea noastră.

Cum îți este sufletul acum? Pe cine porți pică? Pe cine nu saluți când îl vezi pe stradă? Despre cine vorbești folosind cuvinte grele, cu o plăcere veninoasă? Aș vrea să te provoc să te despovărezi de toate lucrurile care ți-au îngreunat sufletul și să lași trecutul în urmă. Știu, sunt oameni pe care nu îi vei mai avea niciodată alături, fiindcă relațiile se mai și răcesc câteodată între noi și unele prietenii se duc. Dar asta nu înseamnă că trebuie să vorbim urât despre vechiul prieten, ci mai degrabă înseamnă că păstrăm amintirile frumoase și pe cele urâte încercăm să le uităm, iar când cineva ne va întreba anumite lucruri despre acel om, noi vom încerca să evităm să vorbim urât despre el. La urma urmei, este în joc sufletul tău. Oamenii ne rănesc și ne dezamăgesc, se folosesc de noi și ne vorbesc de rău adeseori. Dar nu trebuie să lăsăm ca răutatea altora să ne înrăiască și pe noi. Noi să fim buni, iertători, miloși și să ne păstrăm zâmbetul pe buze. Sunt atâtea bucurii în viață pe care să le savurăm..

Este privirea tandră a soției care ți-a gătit felul preferat de mâncare. Sunt mâinile aspre de atâta muncă ale soțului care te mângâie cu dragoste pe obraz. Este copilul tău, care ți-a desenat cum a știut el un copăcel și un cer albastru. Este peisajul superb pe care îl ai sub ochii tăi și care-ți arată slava lui Dumnezeu. Bucuria o găsim în cântecul păsărelelor care ciripesc vesele la fereastra noastră și în lucrurile mici din viața noastră. Așa că ar fi mai bine să ne bucurăm de micile surprize  ale vieții și să lăsăm în urmă neajunsurile, supărările și nemulțumirile, fiindcă tot ceea ce avem acum este o singură clipă și de ea trebuie să ne bucurăm.


Imagine: pinterest



joi, 12 mai 2016

Să nu te părăsească bunătatea și pacea

Fiecare zi pe care o avem este un dar din partea lui Dumnezeu, un dar pe care ar trebui să îl apreciem cu toată inima și pe care să-l despachetăm cu drag în fiecare zi. Privind în jurul meu, am văzut atât de multă suferință, boală, urâțenie și ură, și sunt conștientă că trăiesc într-o lume în care este mai ușor să fii egoist decât să empatizezi cu ceilalți. O lume de leneși din toate punctele de vedere, plină de priviri coborâte în pământ și de oameni care au uitat să zâmbească, însă, cu toate acestea, Dumnezeu este bun față de noi și nu este niciodată prea târziu să facem o schimbare în noi.
Este adevărat faptul că ne schimbăm în fiecare zi, că ne maturizăm și suntem chiar uimiți uneori când ne gândim cât de mult ne-am schimbat în ultimul an. Schimbarea este bună și face parte din viață, dar din păcate suntem mulți care ne schimbăm în rău și uităm să ne mai bucurăm de micile lucruri din viață. Este incredibil cât de mult face diferența câteva clipe acordate unui copil nevinovat care dorește să se joace cu tine sau o plimbare făcută în natură. Sunt niște lucruri care ne încarcă sufletește și ne dau puteri noi de a merge mai optimiști în viață, sunt lucruri gratuite pe care Dumnezeu ni le oferă ca un semn al iubirii Sale și pe care noi trebuie să le primim recunoscători.

Adevărul fie spus, viața nu e ușoară. Adeseori trecem prin niște văi adânci și umblăm pe drumuri abrupte. Știu cât de ușor poate fii să îți pierzi cumpătul, nădejdea și bunătatea inimii, dar mai știu și că Dumnezeu este aici pentru tine să te sprijine și să te modeleze pentru a deveni un om după inima Lui. Sunt întâmplări în viață care ne pot face să ne pierdem inocența, pacea din inimă și puterea de a rămâne tari în credință.... dar Dumnezeu este întotdeauna acolo lângă noi ca să ne redea ceea ce ne-a fost răpit, căci El este bogat în toate și, cu toate că am fost răniți și doborâți la pământ, alături de Dumnezeu ne putem iarăși ridica mai puternici și mai buni. Da, ne schimbăm de-a lungul anilor... dar nu ne pierdem esența ființei noastre, căci ceea ce El a sădit în noi nu are cum să fie smuls. Aș vrea să poți întotdeauna să te bucuri de un apus de soare, de un peisaj frumos, de aerul curat. Să nu treci nepăsător și în grabă pe lângă binecuvântările Sale, ci stai măcar câteva clipe pentru un respiro al sufletului.

Nu știu cum ești tu sau cum te vezi în următorii ani, dar eu mi-aș dori pentru mine să nu încetez niciodată din a mă bucura de El și de creația Sa. Aș vrea să rămân în străfundul ființei mele aceeași visătoare și credulă fată, întotdeauna gata să înțeleagă oamenii și să se abțină  de la a spune ceva ce ar putea regreta apoi. Știu că mai trebuie să mă maturizez, să mai învăț anumite lecții... dar totuși, vreau să rămân tot Mile. Să nu mă schimb în rău. Să nu devin încruntată. Să nu-mi piară veșnicul zâmbet de pe față. Am credință că, atâta timp cât voi rămâne aproape de Dumnezeu, îmi voi păstra esența ființei mele, căci despărțită de El nu pot face nimic. :)

Imagine: pinterest

duminică, 24 aprilie 2016

Tu iubește, speră, așteaptă. Și vei fi răsplătit.

Valoarea unui zâmbet dăruit unui om care are nevoie de el poate face o diferență în viața acestuia. Un sincer ”iartă-mă” poate înmuia o inima de piatră ce nu-și mai dorea nimic din partea ta. Un ”mulțumesc” poate descreți fruntea aproapelui tău și-l poate face să creadă că a meritat să facă acel lucru pentru tine. Un ”te iubesc” spus din inimă și pus în practică înseamnă că acel om ce ți l-a spus are de gând să rămână pentru totdeauna în viața ta. Am învățat că Dumnezeu ne pune la dispoziție totul, că El are pentru fiecare dintre noi pregătite mari binecuvântări. Dar noi, în prostia noastră, le refuzăm. Când El ne spune ”mai așteaptă încă puțin”, noi lăsăm în urmă binecuvântarea ce suntem pe cale să o primim și devenim frustrați. Nu prea Îl ascultăm. Asta e problema noastră. Preferăm calea noastră, cea simplă și ferită de stânci abrupte și cotituri neașteptate, iar noi fiindcă alegem calea ce ni se pare bună... pierdem binecuvântări mari. Nerăbdarea, neașteptarea, graba, acel ”aici și acum” ne strică toată treaba, prieteni dragi. Se întâmplă să ne refuzăm singuri binecuvântările. Ciudat cum așteptăm toată viața ceva sau pe cineva, iar apoi când El ne scoate în cale darul, noi fugim și lăsăm totul baltă. Că, nah, nu știam că e chiar așa. Nu știam că doare chiar așa tare. Nu mi-am imaginat că va trebui să mai aștept încă atâta timp.

Avem în noi fărâme din El. Avem puterea de a ierta pe cei ce ne-au rănit, dar preferăm să ținem ură. Avem gură ca să mulțumim, ca să zâmbim.. dar o ținem închisă(când nu trebuie!). Am avea și dragoste destulă în inimă ca să putem iubi, dar ne gândim că prima oară așteptăm să vedem dacă pe noi ne iubește cineva. Pândim gesturile, vorbele, faptele lor. Dacă ne-au întrebat întrebarea potrivită, dacă ne-au satisfăcut firea... atunci poate, doar poate, vom arăta și noi dragoste. Dumnezeu ne cere să fim cei dintâi în toate cele bune. Iar dragostea e bună întotdeauna.

De-a lungul experienței mele cu Dumnezeu pot spune că am învățat foarte multe lucruri. Unul dintre ele este acela că, dacă te încrezi complet și lași în mâna Lui TOTUL, El nu te dezamăgi nicidecum! Întotdeauna Dumnezeu are un plan mai bun, mai potrivit pentru tine. Dacă nu ți-a ieșit după cum ai dorit, nu plânge. Dumnezeu are ceva mai bun. Și vorbesc din experiență proprie. Așteaptă în tăcere ajutorul Domnului și vine ziua când tu vei vărsa lacrimi de bucurie. Amânările Sale sunt numai dovezi ale planului Său uimitor care întrece orice închipuire a noastră și de a ne aduce mai aproape de El. Așteaptă. Iubește. Rabdă. Vorbește duios. Și în timp ce tu vei face toate astea, El va face ceva minunat pentru tine. Crezi asta? Eu da!

Imagine: pinterest